Ușa se deschide încet, scârțâind prelung… și doi bărbați intră legănându-se ușor, ca două corăbii pe furtună.
Ambii se sprijină unul de altul ca să nu cadă — dar, paradoxal, abia se țin amândoi pe picioare.
Primul, ceva mai treaz (sau cel puțin așa crede el), își aprinde o lanternă mică de pe telefon și șoptește:
– Băăă… mergi mai încet, că ne aude nevastă-ta!
Celălalt, cu ochii roșii și zâmbet tâmp, răspunde serios:
– Ce nevastă, mă? Eu am băut de Crăciun cu finu’, nu cu preoteasa!
Fac câțiva pași și din dormitor se aud niște chicote și foșnet de așternuturi…
Ăla mai treaz se oprește brusc, face ochii mari cât cepele și zice alarmat:
– Bă! E unu’ cu nevastă-ta în pat!!!
Celălalt se uită lung spre ușă, clipește de două ori, se scarpină în cap și, cu voce joasă, dar plină de înțelepciunea alcoolului, spune calm:
– Șșșșșșt… că avem doar două beri…
Bulă intră acasă, cu ghiozdanul atârnând pe un umăr, obosit și cu o față care spunea tot. Mama îl aștepta deja în bucătărie, cu șorțul legat și o privire de detectiv pregătită să-l interogheze.
– Bulă, de ce ai luat o notă așa de mică la test?!
Bulă, încercând să pară calm, își aruncă ghiozdanul pe canapea și oftează adânc:
– Din cauza absenței, mamă…
Mama se oprește din amestecat în oală și-l privește peste ochelari :
– Nu pot să cred, Bulă! Ai lipsit în ziua testului?!
Bulă ridică sprâncenele, zâmbește ușor și răspunde cu un aer serios, de parcă ar da cea mai logică explicație din lume:
– Nu, mamă… băiatul care știa răspunsurile a absentat!
Ion vine la Gheorghe într-o după-amiază de duminică…
Ușa e întredeschisă, iar din casă se aud zgomote ciudate — trosnete, scaune mișcate și… un fel de “hop, hop, hop” ritmic.
Ion intră mirat și-l vede pe Gheorghe țopăind prin cameră, cu o expresie serioasă, de parcă făcea antrenament olimpic.
– Ce faci, Gheo?! întreabă Ion, sprijinindu-se în ușă. – Ți-ai pierdut mințile, omule? Te știam bolnav, abia te țineai pe picioare ieri!
Gheorghe, transpirat, dar mândru nevoie mare, răspunde gâfâind printre salturi:
– Nu, Ioane, nu-s nebun! Tocmai am luat doctoria!
Ion îl privește neîncrezător, clipind des:
– Păi și de ce sari ca o capră beată prin toată casa?!
Gheorghe se oprește o secundă, se șterge pe frunte și zâmbește cu satisfacție:
– Păi farmacistul mi-a zis să agit bine sticluța înainte de folosire…
…și am uitat s-o agit! Așa că, m-am apucat eu s-o agit din interior!
Două pițipoance stau la o cafenea de fițe, cu ochelari de soare cât farfuriile și un cappuccino rece în față. Muzica se aude ușor în fundal, iar ele butonează telefoanele non-stop
– Fatooo , zice prima, dând ochii peste cap, azi trebuie să ies în oraș cu iubitul meu… și nu am ce să îmbrac!
Își aruncă dramatizat mâinile în aer, de parcă tocmai s-ar fi prăbușit bursa.
Cealaltă, cu o unghie roșie perfect ascuțită, își dă o șuviță blondă după ureche și spune cu un zâmbet larg:
– Stai liniștită, doar suntem cele mai bune prietene, nu?
– Daaa , exact! Te rog, mă ajuți?
– Normal, fatooo, cum să nu? Am eu o rochie superbă, roșie, mulată, de la Zara, stă beton pe mine!
Se ridică brusc, își ia geanta și zice entuziasmată:
– Stai liniștită, merg eu să o iau… și mă duc eu cu el!
