Câinele unui vânător moare într-o zi şi acesta se hotărăşte să-şi cumpere alt câine. Îşi cumpără alt câine şi pleacă la vânătoare. Poc ! după o pasăre, câinele se sperie şi o ia la fugă. Îşi mai cumpără omul un alt câine, dar şi acesta fuge când aude focul de armă. Supărat, se duce omul într-o bodegă şi povesteşte unuia păţania, cum că i-au dispărut doi câini. Un lăutar aude şi-i spune:
– Dă-mi mie un câine şi după două săptămâni îl fac bun de vânătoare !
– Bine, moşule.
Zis şi făcut, lăutarul ia câinele, îl bagă în tobă şi-l ia pe la nunţi şi petreceri ca să se obişnuiască cu bubuiturile. După o săptămâna, îşi ia omul câinele înapoi şi merge la vânat. Trage: poc, poc, poc, la care câinele:
– I-auzi una, i-auzi două, i-auzi patruzeci şi nouă !
