Un pasager vizibil neliniștit urcă în avion. Transpiră, se uită în toate părțile, își prinde centura invers și tot foșnește în scaun. Stewardesa, o tânără elegantă și calmă ca un înger al zborului , îl observă și vine zâmbitoare către el.
– Domnule, totul este în regulă? Păreți puțin tensionat .
– Ei… știți, nu prea îmi plac înălțimile… nici viteza… nici turbulențele… adică… cam tot ce are legătură cu avionul .
Stewardesa, în timp ce-i arată unde e pungulița de urgență , zice cu blândețe:
– Nu vă faceți griji, e ceva normal! Ați mai zburat vreodată?
– Da… doamnă, am mai zburat o dată…
– Aha! Și cu ce tip de avion a fost primul zbor? întreabă ea, bucuroasă că are un punct comun de discuție.
Bărbatul înghite în sec, se uită misterios în jur, și spune cu o voce tremurândă:
– Cu… o butelie.
Stewardesa rămâne blocată pentru o clipă :
– Poftim?! Cu o… butelie?!
El oftează și explică:
– Da, doamnă… am aprins grătarul, s-a aprins și butelia… și m-am trezit pe acoperișul vecinului! A fost cel mai rapid zbor din viața mea!
Bulă intră dimineața într-o cafenea cochetă , cu ochii cârpiți de somn , părul ciufulit și fața de om care nu s-a trezit nici după trei alarme. Se sprijină de tejghea și spune cu vocea moale, dar hotărâtă:
– O cafea, vă rog!
Barista, o tânără simpatică și plină de energie, îi zâmbește profesionist:
– Normală?
Bulă ridică o sprânceană și oftează teatral :
– Nu, nu, domnișoară… vă rog frumos, să mi-o faceți un pic mai zăpăcită, așa ca mine, să am cu cine râde!
Un tânăr entuziasmat intră la interviu. Poartă o șapcă roșie cu sigla CFR, ca să pară serios. În fața lui, inspectorul CFR, un om cu experiență, cu mustață și privire severă, îl privește de sus până jos .
– Ei bine, tinere, să vedem cât de priceput ești! Ce-ai face dacă, pe aceeași linie, vin două trenuri din direcții opuse?
Tânărul, sigur pe el, răspunde imediat:
– Simplu! Aș trece unul dintre trenuri pe o altă linie!
Inspectorul aprobă din cap, dar continuă testul, încruntându-se puțin:
– Bun… dar dacă macazul este defect?
– Atunci aș merge repede pe linii și aș comuta manual macazul!
– Și dacă nici asta nu merge? – întreabă inspectorul, ridicând o sprânceană.
– Hm… în cazul ăsta aș fugi în gară și aș suna la responsabilul de la macazul următor!
Inspectorul începe să zâmbească pe sub mustață, dar mai are o întrebare:
– Și dacă nu răspunde responsabilul?
Tânărul, un pic emoționat, dar cu o logică de fier, răspunde sigur pe el:
– Aș merge în oraș să-l chem pe unchiul Ion!
Inspectorul se miră:
– Pe unchiul Ion?! De ce pe el?
Tânărul, zâmbind larg, zice serios:
– Pentru că are 90 de ani, dom’ inspector! La vârsta asta… ar fi singura lui șansă să vadă de aproape un accident de tren!
