Intră o fată drăguță, bine îmbrăcată, cu zâmbet misterios și pași siguri într-o farmacie. Farmacistul, un domn trecut de prima tinerețe, ridică privirea din rafturi și înghite în sec când o vede venind direct spre tejghea.
– Bună ziua! Aveți prezervative foarte mari de vânzare? întreabă ea, uitându-se fix în ochii lui, cu o voce dulce și fermecătoare.
Farmacistul clipește de câteva ori confuz, apoi răspunde politicos, dar cu o oarecare curiozitate nedisimulată:
– Desigur că avem, domnișoară. Doriți să cumpărați…?
Fata îl privește zâmbind ștrengărește, se uită puțin în jur, apoi se apleacă ușor peste tejghea și spune cu un ton șoptit, dar complice:
– Nu, dar… vă supărați dacă am să aștept aici până intră cineva să cumpere?
Într-o seară liniștită, într-un living confortabil cu lumina difuză și un film romantic pe pauză, soția își privește atent soțul. Acesta stă tolănit pe canapea, cu o pungă de snacks-uri în brațe și telecomanda în mână, aparent liniștit… dar ea pregătește terenul.
– Iubitule… zice ea dulce, în timp ce își joacă degetele prin părul lui.
– Da, scumpa mea? răspunde el suspicios, știind din experiență că urmează ceva „interesant”.
– Înainte să ne căsătorim… îmi cumpărai mereu bijuterii , flori , parfumuri fine și tot felul de cadouri scumpe. Ți-aduci aminte?
– Da, da… zice el, încercând să pară atent, dar ochii tot spre televizor trag.
– Și cum se face că acum… nu îmi mai cumperi nimic? Nici măcar un colier, o brățară… un inel simbolic, ceva, orice… întreabă ea cu un aer rănit , aproape oftând teatral.
El o privește, pune pauză filmului și, după o scurtă pauză de gândire, zâmbește larg și zice cu nonșalanță:
– Iubito, unde-ai mai văzut tu pescar care să dea mămăligă la pește după ce l-a prins?
Două asistente medicale stau la un capăt de hol, lângă dozatorul de apă, sorbind câte o cafea slabă dintr-un pahar de plastic. E liniște pe secție, doar bipurile discrete ale aparatelor și pașii înfundati ale altor colegi se aud din când în când. Una dintre ele, Maria, se uită în gol, apoi oftează adânc.
– Cred că pacientul de la salonul trei nu mai are mult de trăit… zice ea cu o voce joasă și puțin misterioasă.
Cealaltă, Lili, se oprește din băut și o privește surprinsă, ridicând o sprânceană.
– Aş! Ce tot spui? Azi m-a înghesuit într-un colţ, la dulapul cu medicamente, şi m-a pupat!
Maria face ochii mari, aproape scuipă cafeaua, apoi izbucnește în râs, dar se abține rapid ca să nu alerteze secția.
– Tocmai d-aia! zice ea cu un zâmbet complice și o privire conspirativă.
– A aflat nevastă-sa!
Un tip pășește clătinându-se ușor într-un bar la ceas târziu din noapte. Se vedea că ziua fusese lungă, iar setea… și mai lungă. Se apropie de tejghea, își trage un scaun și spune cu o voce obosită:
– O bere rece, vă rog…
Barmanul, calm și zâmbitor:
– Cât costă? întreabă clientul, căutând portofelul prin buzunar.
– Nimic, domnule. E din partea casei.
Tipul se oprește brusc, ridică o sprânceană și se uită lung la barman:
– Serios?? Adică… pe bune? Nu e vreo cameră ascunsă sau test de fidelitate?
– Serios! Și dacă vă e foame, uitați și un sandwich cald, cu șuncă și cașcaval, tot din partea casei!
– Dumnezeule mare… în ce lume am ajuns?! Așa ceva nici în visele mele cu reduceri nu s-a întâmplat…
– Poftiți, domnule, relaxați-vă. Totul e gratis în seara asta.
– Păi dacă e așa… măcar un pachet de țigări să iau, că altfel mă simt vinovat!
– Nu e nevoie, vă dau eu un cartuș întreg… din partea casei!
Tipul, deja cu ochii bulbucați, se ridică de pe scaun și zice:
– Stați așa! Eu n-am întâlnit în viața mea așa ceva! E ceva dubios la mijloc… Așa afacere n-are cum să meargă! Unde e patronul? Vreau să-l cunosc personal!
Barmanul își șterge calm tejgheaua, apoi răspunde cu un zâmbet ironic:
– Momentan este sus, într-o cameră… cu nevasta mea.
– Cum adică…? Ce face cu nevasta dumitale?
– Cam același lucru pe care îl fac eu acum cu afacerea lui!
