Azi in sala, se prezinta in fata instantei un barbat imbracat intr-un…
trening-pijama, amarat, nespalat, ce mai vai si-amar…
– D-ta cine esti? intreaba presedinta
– Ivan Dumitru ( orice potrivire de nume este pur intamplatoare )
– Aveti un buletin?
– N-am. Dar eu sunt,d-na presedinta, Ivan Dumitru!
– Pai si eu cum sa va cred?
– E, asta-i ! Eu sunt!
– Unde locuiti?
– Pe unde-apuc…pe strada, in casa scarii pe la blocuri, n-am servici, n-am casa, n-am nimic…
– Si noi unde sa va trimitem citatia? Cum sa va comunicam actele de procedura?
– Vin eu si le iau, d-na presedinta
– Nu se poate asa ceva!
– Atunci facem altfel, le comunicati sotiei, ca ea a ramas in casa dupa divort si ma suna ea.
– Unde sa te sune in casa scarii?…
– Pe mobil, d-na presedinta?
Si scoase omul mobilul, adica …ce,dom?le, nu ma crezi?
Banc: – Dumnezeu mi-e martor ca sunt nevinovat, spune inculpatul.
– Imi pare rau, spune judecatorul, dar am incheiat deja audierea martorilor.
Banc: Judecatorul:
– Aveti avocat?
Acuzatul:
– Neah.
Judecatorul:
– Sunteti constient ca acesta este un caz serios. Doriti sa va gasesc un avocat pus la dispozitie de stat?
Acuzatul:
– Nu ma intereseaza un avocat. Doar fa-mi rost de niste martori.
Banc: Un băietel de cincisprezece ani este dat în judecată pentru că a lăsat o fată…
gravidă si i se solicită pensie alimentară. Mama băiatului angajează o avocată care să demonstreze imposibilitatea procreerii la o asemenea vîrstă. După ce a încercat absolut toate posibilitătile, avocata desface slitul de la pantalonii băiatului si jucîndu-se cu obiectul ce s-a ivit se adresează instantei:
– Priviti, vă rog aici, domnule judecător! Cu asta…cu piticania asta… cu nenorocita asta…, credeti că:..?
Pînă acum tăcut, băietelul îi sopteste la ureche:
– Las-o mai moale, iubire, că pierdem procesul!
– Cum ai putut să-ți lovești soția?! strigă judecatorul…
Numai noi avem dreptul să aplicăm pedepse.
– N-am nimic impotrivă, băteți-o și dumneavoastră …
Un client îşi întreabă avocatul:
– Cât cereţi pentru o consultaţie?
– 100 de euro pentru trei întrebări.
– Nu este un pic cam scump?
– Ba da? Şi care este a treia întrebare?
Mircea si Ion, doi prieteni in vârsta, se întâlneau in parc în fiecare zi…
sa hraneasca porumbeii, sa priveasca ratele si sa discute despre problemele cotidiene.
Într-o zi, Mircea nu a mai aparut. Ion nu stia nimic si s-a gândit ca poate a racit, sau altceva, dar dupa ce Mircea nu a aparut timp de o saptamâna întreaga, Ion era îngrijorat.
Deoarece singurele momente în care s-au întâlnit au fost în parc, Ion nu stia unde locuieste Mircea, asa ca i-a fost imposibil sa afle ce s-a întâmplat cu el.
Dupa o luna, când Ion a venit iar în parc, sa vezi si sa nu crezi! Aparuse Mircea!
Ion a fost foarte fericit sa-l vada si l-a întrebat:
– Pentru numele lui Dumnezeu, Mircea, ce s-a întâmplat cu tine?
Mircea a raspuns:
– Am fost în închisoare.
– Închisoare? striga Ion. Pentru ce?
– Ei bine, a spus Mircea, o stii pe Maria, chelnerita draguta blonda de la cafeneaua unde merg câteodata?
– Da, a spus Ion, îmi amintesc de ea. Ce e cu ea?
– Ei bine, ea a depus plângere că am profitat de ea si la cei 79 de ani ai mei, am fost atât de mândru, încât atunci când am ajuns în instanta, nu am negat.
– Bine, si ti-au dat doar o luna pentru asta?
– Ei, nu, judecatorul ala mi-a dat 30 de zile pentru marturie mincinoasa!
Consiliul local al orasului observa ca cel mai tare avocat din oras nu facuse…
niciodata o donatie in scop de caritate. Pentru a-l convinge sa o faca, primarul il chema la el in birou:
– Domnule avocat, am observat ca veniturile dumneavoastra anuale se ridica la peste 600.000 de dolari. Cu toate acestea, niciodata nu ati facut vreo donatie comunitatii…
– Daca tot ati cautat informatii despre mine, nu ati observat ca mama mea este bolnava, iar medicamentele de care are nevoie depasesc de cateva ori veniturile ei?
– Nu… raspunse primarul jenat.
– In al doilea rand, fratele meu, veteran de razboi, este condamnat intr-un scaun cu rotile si este orb.
Primarul incepu sa-si ceara scuze, dar fu intrerupt:
– In plus, sora mea a murit intr-un accident lasand orfani trei copii.
Umilit, primarul:
– Nu stiam, ma iertati…
Dar avocatul continua:
– Nu vad de ce v-as da dumneavoastra bani, daca nu le dau nici lor…
În timpul unui proces judecat de un tribunal din Texas, judecătorul întrebă:
– Dumneata, în calitate de martor, dacă ai văzut că se bat cu scaunele, de ce n-ai sărit ca să-i desparţi ?
– Îmi pare rău, domnule judecător, dar numai era niciun scaun liber.
Pe patul de moarte, un tip bogat cheama la el pe cei mai buni prieteni ai sai…
medicul, duhovnicul si avocatul, si le spune:
-Am sa va dau la fiecare cate 30 000 de dolari si vreau sa mi-i puneti in sicriu la cimitir. Astfel, poate voi reusi sa iau cu mine o parte din rodul muncii mele.
La cimitir, cei 3 se apropie si fiecare pune cate un plic in buzunarul mortului. Pe drum, doctorul nu se mai poate abtine si zice:
-Trebuie sa marturisesc ceva. Spitalul are nevoie urgenta de un aparat care costa 20 000 de dolari asa ca am pus numai 10 000 in plic.
Preotul spune:
-Atunci marturisesc si eu ca biserica are nevoie de un clopot nou, care costa 10 000 de dolari, asa ca am pus doar 20 000 in plic.
Avocatul:
-Nu va e rusine sa furati de la prietenul nostru? Eu nu m-am atins de un cent! Pe cecul din plicul meu scrie clar: 30 000 de dolari!
Ion creste intr-un oras mic si-apoi se muta la Bucuresti pentru a urma…
facultatea de drept. Decide sa se mute inapoi in orasul natal si sa isi deschida propriul birou de avocatura, insa afacerile ii mergcam greu la inceput. Intr-o zi, vede un om apropiindu-se de usa biroului. Fiind primul sau client doreste sa ii faca impresie buna.
Cand acesta ajunge la usa, Ion ridica rapid receptorul telefonului si incepe, facandu-i semn cu mana sa intre:
– Nu. In nici un caz. Spune-le idiotilor ca nu ma voi opri pana nu primesc un miliard despagubire. Da. La tribunal am sedinta maine.
Spune-i procurorului general ca am timp sa ma intalnesc cu el numai saptamana viitoare candva.
Si continua asa pentru vreo cinci minute. Omul asteapta cu rabdare pana Ion termina. Acesta pune jos receptorul si se intoarce catre noul venit.
Imi pare rau ca v-am facut sa asteptati. Sunt foarte ocupat. Cu ce va pot ajuta?
Omul raspunde: Sunt de la Romtelecom. Am venit sa va instalez telefonul..
O frumusețe de femeie este dată in judecată.
Avocatul ei ține pledoaria de apărare a ei:
– Domnule judecător! Uitați-vă la ea! Ce ochi albaștri, ce gât minunat, ce păr uimitor! Dar ce sâni frumoși! Ce fund! Iar picioarele …
– Am terminat, d-le judecator.
Judecătorul:
– Si …eu!
Q: De ce rechinii nu mananca avocati??
A: Din spirit de colegialitate!
Consiliul local al orasului observa ca cel mai tare avocat din oras nu facuse…
niciodata o donatie in scop de caritate. Pentru a-l convinge sa o faca, primarul il chema la el in birou:
– Domnule avocat, am observat ca veniturile dumneavoastra anuale se ridica la peste 1.000.000 de dolari. Cu toate acestea, niciodata nu ati facut vreo donatie comunitatii…
– Daca tot ati cautat informatii despre mine, nu ati observat ca mama mea este bolnava, iar medicamentele de care are nevoie depasesc de cateva ori veniturile ei?
– Nu… raspunse primarul jenat.
– In al doilea rand, fratele meu, veteran de razboi, este condamnat intr-un scaun cu rotile si este orb.
Primarul incepu sa-si ceara scuze, dar fu intrerupt:
– In plus, sora mea a murit intr-un accident lasand orfani trei copii.
Umilit, primarul:
– Nu stiam, ma iertati…
Insa avocatul continua:
– Nu vad de ce v-as da dumneavoastra bani, daca nu le dau nici lor…
– Acuzat,recunosti acest cutit?
– Da, domnule judecator.
– Insemna ca marturisesti crima.
– Nu marturisesc nimic. Dar mi-l aratati pentru a cincea oara. E normal sa-l recunosc!
