Banc: Bulă, am auzit că divorțezi… e adevărat? –

Banc: Bulă, am auzit că divorțezi… e adevărat? –

Soarele apune, iar Bulă pare gânditor, cu privirea pierdută în spuma berii .

Ștrulă, curios din fire, îl privește atent și zice:

– Bulă, am auzit că divorțezi… e adevărat?

Bulă oftează adânc, se scarpină în cap și răspunde cu un ton filosofic:

– Așa este, Ștrulă… după atâția ani, am zis că e timpul să-mi iau viața înapoi.

– Păi… și cum s-a ajuns aici, măi Bulă? – întreabă Ștrulă, aplecându-se conspirativ.

– Eh… – zice Bulă, ridicând din umeri – femeia a zis că are nevoie de spațiu. Eu i-am zis că poate să-și ia tot balconul!

Ștrulă izbucnește în râs, aproape scuipând berea peste masă , apoi, serios din nou:

– În cazul acesta, ți-aș putea recomanda o avocată bună. O știu personal, e tare de tot, scoate și laptele de la pisică, dacă e nevoie!

Bulă zâmbește șmecherește, își trage scaunul mai aproape și răspunde calm, cu un aer misterios :

– Îți mulțumesc, prietene… dar deja mi-am găsit o doctoriță sexi rău de tot!

Ștrulă clipește uimit:

– Doctoriță?! Dar ce legătură are doctorița cu divorțul?

Bulă ridică din umeri, sorbind din bere:

– Păi… dacă tot mă vindec de o femeie, măcar să mă trateze una mai bună!

Ștrulă izbucnește în hohote, dă cu palma peste masă și zice printre lacrimi de râs:

– Bulă, tu nu te vindeci niciodată… doar schimbi tratamentul!

Bulă, îmbrăcat în haine “de ocazie” — cămașă mototolită, pantofi noi dar murdari de noroi — intră emoționat, ținând carnetul de înscriere și un pix pe care scrie “Succes la examen!”

Polițistul, un bărbat serios, cu o mustață impunătoare și o privire care ar putea opri și un tir fără frâne , îl privește peste ochelari:

– Domnule Bulă, azi nu vă pun multe întrebări. Doar una singură! Dacă răspundeți corect, vă trec examenul.

Bulă își drege glasul, își trage scaunul aproape și zice timid:

– Sigur, domnule polițist. Spuneți!

Polițistul se uită serios, își drege mustața și întreabă:

– Cum funcționează motorul mașinii?

Bulă se uită lung în tavan, apoi la geam, apoi la pixul din mână… parcă sperând că răspunsul e scris undeva.

Trec cinci secunde… zece… douăzeci…

Polițistul începe să bată cu degetele pe masă, iritat .

– Hai, Bulă, timpul a expirat! Știi răspunsul sau nu?!

Bulă zâmbește ușor, sigur pe el acum:

– Știu, domnule polițist. Dar… pot să explic în cuvintele mele?

(ridicând sprânceana):

– Sigur! Chiar te rog.

Bulă se îndreaptă pe scaun, ia o poziție serioasă, face o pauză lungă, apoi… dintr-o dată:

– Vruuuum! Vruuum! Vruuuuuum!

Polițistul îl privește un moment, complet derutat… apoi izbucnește într-un hohot de râs:

– Bulă, nu știu dacă ești geniu sau dezastru… dar e clar că știi cum sună un motor!

Bulă zâmbește mândru, își aranjează gulerul și întreabă cu încredere:

– Deci… am trecut?

Polițistul, încă râzând, scrie pe foaie:

“Cunoștințe tehnice: sonore.”

Alarmat rău că a luat proporții de sărbători — ba chiar și în ianuarie și februarie — Bulă se uită într-o dimineață în oglindă și aproape că nu se mai recunoaște. Trage de tricou, oftează și zice:

– Gata, s-a terminat cu mine! Mă duc la sală, că altfel o să creadă lumea că port salopetă de la natură!

Zis și făcut. În martie își face un abonament full-option, cu antrenor personal, nutriționist și chiar și acces la jacuzzi. Se duce plin de entuziasm, cu adidași noi, prosop cu inițialele lui și o sticlă de apă plată pe care scria „Bulă Fit Edition ”.

După primele 10 minute… deja era epuizat. Se uită în jur și vede toți tinerii ăia trăgând de fiare, iar el abia respira:

– Domnu’ antrenor… cred că halterele astea au fost calibrate greșit… au plumb în ele!

Antrenorul, un tip musculos, tatuat, cu un zâmbet de „n-ai scăpare”, îi zice:

– Hai, Bulă, trecem la bicicletă, e mai ușor! Pedalezi 15 minute și-ți intri în ritm!

Bulă se urcă pe bicicletă, transpirat deja numai din emoție, și după câteva secunde… se lasă pe spate, relaxat, cu mâinile la ceafă, fluierând.

Antrenorul, roșu la față, urlă cât îl ține gâtul:

– Bulă!!! De ce stai relaxat pe bicicletă? De ce nu pedalezi??

La care Bulă, calm, cu un zâmbet șmecheresc, îi răspunde:

– Domnu’ antrenor… nu vedeți că sunt la vale?

Toată sala a izbucnit în râs, iar antrenorul și-a făcut cruce:

– Ăsta, dacă slăbește, e minune de la Dumnezeu!

DISTRIBUIE CU PRIETENII: