Un motociclist dădea ture în jurul unui restaurant elegant din oraș. Intrau și ieșeau clienți, unii în costume, alții cu sacoșe, iar el trecea pe lângă ei ca un vânt: vruuummm-vruuummm!
Oamenii de la mese deja nu mai puteau să-și audă conversațiile. Chelnerii se uitau mirați pe geam, iar bucătarul din bucătărie bombănea:
– Ăsta face raliu aici sau ce?
Motociclistul striga cu voce tare, la fiecare tură:
– Cine are motocicleta ca a mea? Heeei! Cine are motocicleta ca a mea?!
După o oră, deja clienții își țineau paharele cu mâna ca să nu le tremure vinul. După două ore , nervii tuturor erau întinși la maximum. Un bărbat solid, cu șorțul pătat de muștar și ochii roșii de supărare, iese în pragul restaurantului:
– Auzi, băi omule, ce te tot lauzi atâta cu motocicleta ta? Nu vezi că ne-ai zăpăcit pe toți?
Motociclistul, cu ochii mari și fața speriată, răspunde:
– Măi frate, nu mă laud deloc… Cine are motocicleta ca a mea, că eu nu știu cum s-o opresc!!!
Noaptea târziu, poliția îl aduce pe soț acasă: beat turtă, hainele boțite, pantofii murdari și fără niciun leu din salariu. Abia se mai ținea pe picioare, dar fredona ceva vesel și încerca să salute toți vecinii din scară.
– Doamnă, luați-l și dumneavoastră, că noi nu mai putem cu el… n-a vrut să urce în dubă decât dacă-i cântam și noi cu „Hai noroc la toată lumea!”.
Soția, roșie de rușine în fața polițiștilor, dar totuși calmă:
– Lăsați, domnilor, îl iau eu în primire… mulțumesc că mi l-ați adus întreg.
Îl pune cu greu în pat, îi dă hainele jos, îl acoperă și se uită la el cu oftat:
– Of, bărbate, bărbate… tu n-ai nicio grijă, numai păcatele vin acasă cu tine.
Dimineața, surpriză totală! Soțul se trezește cu miros de cafea proaspătă și pâine prăjită, soarele intră pe fereastră, iar pe noptieră îl așteaptă micul dejun. Soția, îmbrăcată frumos, cu zâmbetul până la urechi, îi sare în brațe și îl sărută cu foc.
El, nedumerit, cu ochii cât cepele:
– Stai, fă, ce-i cu tine? Aseară m-au adus polițiștii acasă ca pe un sac de cartofi, eram în ultimul hal…
Ea, cu voce blândă, aproape șoptit:
– Știu, iubitule, știu…
El, clătinându-se de uimire:
– Păi și atunci, de unde atâta tandrețe, mic dejun și pupături?
Soția, zâmbind larg și cu ochii strălucind:
– Iubitule, când te-am pus în pat și am început să-ți dau hainele murdare jos, m-ai împins cu piciorul și ai spus: „Pleacă de aici, femeie, sunt însurat”…
Maria era cu amantul în pat, liniște totală și atmosferă romantică… când, deodată, se aude o bătaie puternică la ușă: toc-toc-toc!
Maria sare ca arsă , cu părul vraiște, și șoptește speriată:
– Vai de capul meu! E Ion! A venit mai repede de la lucru!
Amantul, alb ca varul, întreabă bâlbâit:
– Și… și… și eu unde mă bag?
Maria privește rapid prin cameră, caută un loc… în dulap nu încape, sub pat nu mai e spațiu, balconul e prea riscant. Se gândește o secundă și îi șoptește precipitat:
– Treci repede în spatele televizorului!
Ion intră în casă, obosit, cu geanta pe umăr, și bombăne:
– Of, ce zi grea am avut…
Se uită în jur, nimic suspect. Apoi, fără să mai zică nimic, apasă pe telecomandă și pornește televizorul.
Pe ecran, meci mare: România – Portugalia . Ion se așază în fotoliu, concentrat, și începe să comenteze singur fazele.
Între timp, Maria nu mai știa ce să facă. Îl auzea pe Ion înjurând arbitrii și tremura la gândul că amantul e chiar acolo, în spatele televizorului.
Se gândește rapid și, disperată, merge în bucătărie. Ia farfuriile din dulap și pac-pac-pac! le trântește pe podea. Ion tresare și strigă:
– Marieee, ce faci acolo, femeie nebună?!
Maria, cu voce de actriță:
– Ioane, vino repede să vezi un miracol!
Ion, ridicându-se bombănind:
– Ce miracol, iar ai scăpat ceva?
Maria, cu ochii mari:
– Uite, dau cu farfuriile de pământ și nu se sparg!
Ion, cu zâmbet ironic:
– Mai Marie, asta nu e miracol…
Maria insistă:
– Ba da, hai tu aici să vezi miracolul adevărat!
Ion intră în bucătărie, dă ochii peste cap și apoi strigă plin de uimire:
– Mai Marieeee… ăsta da miracol! I-au dat lui Stancu cartonaș roșu și-a ieșit pe lângă mine!
