Un domn bine, trecut puțin de prima tinerețe, îmbrăcat la patru ace, cu un zâmbet ștrengăresc și parfum scump, se apropie nonșalant de o tânără elegantă care stătea pe o bancă în parc, citind o carte.
Se apleacă ușor spre ea și, cu voce joasă, întreabă misterios:
– Domnișoară… faceți amor pe bani?
Fata ridică din sprânceană, închide cartea lent și răspunde indignată:
– Nu, bineînțeles că nu!
El, relaxat, se sprijină de spătarul băncii, zâmbește larg și spune cu un oftat de ușurare:
– Ce bine, că eu tocmai am rămas fără bani…
Un bărbat trecut bine de prima tinerețe intră îngândurat în cabinetul unui oftalmolog. Își freacă ochii, oftează și se așază pe scaunul din fața biroului.
Doctorul, un domn calm, cu ochelari rotunzi și un zâmbet blajin, îl privește curios.
– Bună ziua! Ce vă aduce la mine?
– Of, domnule doctor… cred că am probleme cu ochii. Grave!
Doctorul se ridică ușor de pe scaun, atent:
– În regulă, haideți să vedem… Vedeți dublu? Neclar? Pete negre? Senzație de nisip în ochi?
– Nu, nu… nimic din toate astea. Văd perfect… chiar și când nevastă-mea ascunde telecomanda, o găsesc!
– Atunci de ce spuneți că aveți probleme?
Bărbatul se apropie ușor și șoptește, de parcă ar spune un secret de stat:
– De când m-am căsătorit, domnule doctor… nu mai văd niciun ban prin casă!
Doctorul izbucnește în râs, își scoate ochelarii și zice:
– Aaa, păi dumneavoastră nu aveți nevoie de oftalmolog… ci de contabil și avocat!
Un pictor vestit, cu pălărie largă, șal aruncat artistic pe umăr și paletă de culori în mână, se plimba visător printr-o zonă pitorească de munte. Căuta inspirație, culori naturale, ceva să-l miște profund în sufletul de artist.
Deodată, pe o pajiște verde ca smaraldul, vede o turmă de oi care pășteau liniștite, cu clopoțeii zornăind ușor în adierea vântului.
Lângă ele, un cioban cu mustață stufoasă, cojoc gros și bâtă sprijinită de umăr, privea netulburat în zare, mestecând tacticos o bucată de slană.
Entuziasmat, pictorul se apropie repede:
– Badeee! Ce frumusețe! Ce liniște! Ce compoziție divină! Îmi dai voie să-ți pictez oile?
Ciobanul se uită la el de sus, îl scanează din cap până-n picioare – ochi albaștri, pantaloni strâmți, bocanci de firmă, miros de lavandă…
Se oprește din mestecat, își drege glasul și răspunde sec:
– Ești nebun, omule? Lasă-le așa albe cum sunt…
Într-un magazin de cartier cochet, cu rafturi pline și muzică ambientală în surdină, o doamnă elegantă intră grăbită. Cu ochelari de soare supradimensionați pe nas, poșeta pe braț și pași hotărâți, se îndreaptă spre tejghea.
Vânzătorul, un tip tinerel cu zâmbet cuceritor și șorț impecabil, o privește curios și politicos:
– Ce dorește domnița?
Femeia oftă adânc, își dă jos ochelarii cu un gest teatral, se uită la el cu un zâmbet melancolic și răspunde cu voce joasă, dar plină de dorință:
– Domnița… domnița dorește o sticlă de Martini , un bărbat adevărat și amor sălbatic …
Se oprește o secundă, ridică din umeri cu un aer resemnat și încheie sec, uitându-se spre raftul cu pâine:
– …dar a venit după pâine.
