Maria si Vasile erau internati la balamuc.
Într-o zi, pe când se plimbau pe lângă piscina spitalului, Vasile a sărit brusc în apă, a înotat până la fund și a rămas acolo.
Maria a sărit repede să-l salveze. A înotat și ea până la fund și I-a scos pe Vasile din apă.
Auzind aceste fapte, asistenta șefă a ordonat ca Maria să fie externată din spital, deoarece consideră acum e stabilă mintal.
Asistenta s-a dus la Maria și i-a spus:
– Maria, am o veste bună și una rea. Vestea bună este că vei fi externată. Din moment ce ai fost capabilă să reacționezi în mod rațional la o criză și să salvezi viața unui alt pacient, am ajuns la concluzia că fapta ta dovedește o deplină sănătate mintală. Vestea rea e că Vasile, pacientul pe care l-ai salvat, s-a spânzurat cu cordonul de la halat în baie. Îmi pare nespus de rău, dar a murit.
Auzind cele spuse, Maria răspunse:
– Nu s-a spânzurat. L-am pus eu acolo să se usuce!
