În Triunghiul Bermudelor, după ce s-o prăbuşit avionul, numa’ o stewardesă o rămas în viață. Cu mare noroc o reușit să se paraşuteze și o nimerit pe-o insulă pustie.
Umblând ea aşa, mai cu frică, să vadă ce-i pe acolo, zăreşte fum. Se apropie, și ce să vadă? Un bărbat zdravăn, pe jumătate gol, frigea pe jar un peşte.
– No, salut! Avionul cu care eram s-o prăbuşit şi numa’ eu am scăpat. Tu cum ai ajuns aici? – No, fată dragă… io, ardelean din ǎl bătrân. Vreo cincisprezece ani în urmă lucram chelner pe-un vas mare, da’ s-o scufundat şi numa’ io am izbutit să înot până aici. De-atunci trăiesc singur cuc pe insulă… N-ai vrea nitel peşte? – Multam! – zise fata, și cum mânca peştele, îşi tot plimba ochii peste trupul lui tare și călit de vreme, apoi îi şopti şugubăţ:
– Tu mi-ai dat din ce-ai gătit… N-ai vrea să-ţi dau şi eu ceva ce n-ai mai gustat de 15 ani? Atunci ardeleanul, cu lacrimi în ochi şi bucuria cât casa, o strânse pe fată în braţe şi, gâfâind de emoţie, zise:
– No, chiar ai la tine PĂLINCĂ?!
