Într-o dimineață agitată, pe holurile unui centru de afaceri modern, doi manageri se întâlnesc întâmplător. Unul dintre ei, crispat, cu cearcăne adânci și cu privirea pierdută în gol, abia își târâia pașii.
Primul manager, curios și îngrijorat :
– Te văd foarte supărat… Ce-ai pățit, omule? S-a întâmplat ceva grav?
Al doilea, oftând adânc și dând din cap dezamăgit :
– Da… soţia mi-a găsit o nouă secretară…
Primul, tresărind brusc, cu un licăr de interes în ochi :
– Serios? Blondă sau brunetă?
Celălalt își dădu ochii peste cap, ridicând din umeri resemnat, apoi răspunse, în timp ce-și freca fruntea cu disperare:
– Cheală!
Într-o seară liniștită, într-un colț de cafenea unde muzica se auzea în surdină și lumina era suficient de slabă cât să mascheze orice mic defect, un cuplu discuta relaxat la o masă.
El, cu obrajii îmbujorați de la câteva pahare de vin, își sprijină bărbia în palmă și oftează visător, privind la ea cu un zâmbet larg și ușor stângaci.
– Draga mea, să ştii că băutura te face mai frumoasă… spune el, cu glas moale și tremurat, încercând să pară romantic, dar scăpând un mic hârâit de râs.
Ea, care nu băuse decât o apă plată toată seara, ridică o sprânceană sceptică și încruntă ușor buzele:
– Dar eu n-am băut nimic!
El își drese vocea, încercând să pară cât mai serios, dar cu o privire care deja dansa în toate direcțiile:
– Tu nu, dar eu da.
Pe o plajă însorită, marea se unduia ușor, iar nisipul fierbinte ardea tălpile turiștilor. Printre mulțimea de umbrele și șezlonguri, o femeie făcea plajă topless, atrăgând fără efort toate privirile .
Un bărbat de vârstă mijlocie, cu o bere în mână și cu o pălărie de paie răvășită pe cap, nu-și mai putea lua ochii de la sânii ei perfecți . După câteva minute bune de contemplare intensă, își drese glasul, își netezi inutil tricoul șifonat și, cu un aer de mare cavaler, se apropie timid, încercând să pară relaxat.
El, cu un zâmbet stânjenit :
– Puteţi să-mi spuneţi cât de caldă este apa?
Femeia, care simțise privirea lui insistentă de ceva vreme, îl privi pe sub ochelarii de soare , își ridică o sprânceană și, iritată, îi răspunse tăios:
– Ascultă, domnule! Multă lume m-a luat drept târfă… dar drept termometru încă nimeni!
Într-un restaurant cochet, la lumina difuză a lumânărilor , doi tineri stăteau față în față. El, îmbrăcat elegant, cu ceas scump la mână și aer misterios, iar ea, o tânără superbă, care-și aranja din când în când șuvițele rebele și zâmbea fermecător.
La un moment dat, el părea că nu-și mai găsește cuvintele, își drese glasul și, cu un aer grav , spuse:
– Iubita mea, trebuie să-ţi mărturisesc ceva!
Ea, speriată puțin, cu ochii măriți :
– Ce?
El, luându-și inima în dinți :
– Sunt căsătorit…
Pentru o secundă, tăcerea deveni apăsătoare. Apoi ea, oftând cu o ușurare vizibilă și dându-i un ghiont ușor peste masă cu piciorul , zise zâmbind larg:
– Ufff, ce m-ai speriat! Credeam că BMW-ul nu e al tău!
