Bal mascat la o firmă elegantă, lume multă, muzică live, bufet suedez și angajați care abia așteptau să se deghizeze nu doar în costume, ci și în personalități.
Un bărbat îmbrăcat într-un costum de pirat , cu o pălărie prea mare și o sabie din plastic, dansează de zor cu o doamnă misterioasă, mascată elegant într-o rochie strălucitoare și cu o mască cu pene . După câteva piruete, el simte nevoia să se destăinuie…
– Dacă aţi şti ce idiot scârbos poate fi şeful nostru… Zici că-i picat din manualul de „Cum să-ți enervezi toți angajații în 3 pași simpli”!
Are nasul pe sus, nu salută, te pune să refaci rapoarte doar pentru că a visat el un excel cu fluturi colorati!
Doamna se oprește brusc din dans, îl fixează rece și zice cu voce tăioasă:
– Serios? Știți cu cine dansați?
– Nu…
– Sunt soţia şefului matale.
Bărbatul înghite în sec, dar după o secundă revine la zâmbetul lui de pirat cu tupeu.
– Dar dumneavoastră ştiţi cu cine dansaţi?
– Nu…
– Bine!
Şi dispăru printre oameni, ca Batman după o gafă monumentală…
Un fost coleg de liceu îl întâlnește pe Ion într-o piață, transpirat tot, cu o sacoșă într-o mână și o găleată cu cartofi în cealaltă . Avea fața roșie de efort și o privire de om învins de listă.
– Măi, Ioane, ce faci, bătrâne? Te-ai însurat sau tot singur te ocupi de gospodărie?
Ion se oprește din alergătură, se uită în sus ca să-și tragă sufletul, oftează cu greutate și răspunde scurt, cu o voce ce trăda oboseala vieții de bărbat „realizat”:
– Da.
– Ce „da”? întreabă nedumerit colegul, cu sprâncenele ridicate.
Ion își ridică sacoșa, o zdruncină puțin ca să scoată un „efect dramatic”, apoi își șterge fruntea cu mâneca:
– Da, m-am însurat… și tot singur mă ocup de gospodărie.
Seară liniștită în sufragerie. El stă pe canapea cu o bere în mână și se uită la un documentar despre infidelitate. La un moment dat, dă volumul mai încet, se întoarce spre ea, care tricotează liniștită , și o întreabă curios:
– Dragă… m-ai înșelat vreodată?
Ea ridică sprâncenele, îl privește peste ochelari, își suflă nasul teatral într-un șervețel imaginar și zice:
– Ei, lasă tu astfel de întrebări! Știi bine că nu!
– Hai tu, spune! Promit că nu voi zice nimic, nici n-o să mă supăr. Jur!
– Bine… dacă chiar vrei adevărul… De 3 ori!
– Trosc! (berea aproape îi scapă din mână)
– Când?!
– Îţi aminteşti când am cumpărat maşina?
Te-a chemat directorul băncii, ți-a acordat un împrumut de 30 de mii de euro, fără garanție, fără adeverință de venit, pe termen lung, cu dobândă cât TVA-ul la pâine…
– Da… Parcă-l văd cum îmi zâmbea larg, îmi oferea cafea și mă întreba dacă vreau și biscuiți! Ce om, domnule, ce caracter!
– Ei bine, aia a fost prima dată…
– Asta nu a fost înșelat, dragă! A fost pentru casă! Un act de iubire! Bun… și a doua oară?
– Când ai avut operația aia grea pe cord… Bypass-uri, valve, oxigen, pat VIP, televizor în salon… Șeful de secție a venit personal să te consulte zilnic. Te-au tratat ca pe un star de la Hollywood…
– Ești un înger! Ce suflet mare ai! Ai făcut un sacrificiu uriaș pentru mine! Sfânta mea! Și… a treia?
– Aaa… păi… asta a fost… când ai vrut să fii administrator de bloc…
– Și?
– Și… îți mai trebuiau 35 de voturi…
