Măria stătea la o cafea cu prietena ei franțuzoaică, Marianne. Amândouă povesteau, chicoteau și mai trăgeau câte un oftat de gospodine care au multe pe suflet.
La un moment dat, Măria, cu privirea serioasă și vocea hotărâtă, spune:
– Auzi, Marianne, io m-am gândit bine. Dacă mă înşeală Ion o dată… îl iert. Că doar toți greșim o dată în viață.
Marianne ridică sprânceana și o întreabă:
– Și dacă te înșală a doua oară?
– Păi dacă mă înşeală a doua oară, divorţez! – zice Măria, dând cu pumnul în masă . – Că doar n-oi sta cu un recidivist!
Marianne dă din cap, sorbind din cafeaua ei cu o eleganță franțuzească și chicotește ușor.
– Ah, ma chère… noi, franțuzoaicele, gândim altfel… Dacă mă înşeală Jean o dată, eu îl înşel de două ori!
Măria face ochii mari și dă să scape ceașca din mână.
– Vai de mine, Marianne, păi tu așa faci?!
Franțuzoaica ridică din umeri relaxată, își pudrează nasul cu o oglinjoară mică și continuă:
– Dacă mă înşeală a doua oară, îl înşel de 100 de ori, ca să-mi vărs năduful!
Măria, șocată, aproape că se închină :
– Maica Domnului, ferește-ne…
Marianne ia o gură de cafea, își aranjează buzele roșii și spune calm, de parcă ar fi o regulă simplă de matematică:
– Și dacă mă înşeală şi a treia oară… divorţez. Că doar nu m-oi face curvă din cauza lui!
Un cuplu mergea cu mașina de mai bine de 11 ore, fără oprire. Obosiți, cu ochii roșii de nesomn și cu nervii întinși la maximum, decid să tragă la primul hotel care le iese în cale.
– Dragă, eu nu mai pot… dacă mai țin volanul 10 minute, îl confund cu perna, zice bărbatul cu voce stinsă.
– Nici eu, abia mai clipesc… hai să găsim ceva și să dormim măcar câteva ore, răspunde soția.
Ajung la recepție, închiriază o cameră și își propun să doarmă doar patru ore , apoi să continue drumul.
După cele patru ore, se trezesc, se spală rapid, își iau bagajele și coboară la recepție. Recepționerul, un tânăr zâmbitor dar cam alunecos, le spune cu nonșalanță:
– Totalul este 350 de lei .
Bărbatul face ochii mari și răbufnește:
– Cum 350 de lei?! Am dormit patru ore, nici nu am apucat să dezbrac bine pantofii! Vreau să vorbesc cu managerul!
Managerul apare calm, la costum impecabil , și explică pe un ton liniștit:
– Domnule, hotelul nostru dispune de o piscină olimpică , o sală de conferințe modernă și o parcare supravegheată 24/7. Toate au fost disponibile pentru dumneavoastră.
Bărbatul, tot mai nervos :
– Dar noi NU am folosit nimic! Doar am dormit câteva ore!
– Ei bine… erau aici, le puteați folosi, zice managerul impasibil, ridicând din umeri.
După minute bune de ceartă, bărbatul, exasperat, cedează:
– În regulă… plătesc, dar nu am cash la mine. Dragă, plătește tu din portofel, te rog.
Soția scoate calm portofelul și îi întinde managerului o bancnotă de 50 de lei. Acesta se uită uimit și întreabă:
– Doamnă, dar mi-ați dat doar 50 de lei…
Ea zâmbește șiret și spune:
– Da, așa este. Te-am taxat cu 300 de lei pentru că ai făcut amor cu mine.
Managerul aproape scapă bancnota din mână :
– Cum puteți spune așa ceva?! Nu am făcut amor cu dumneavoastră!
Femeia, liniștită ca o pisică , răspunde:
– Ei bine… eu am fost aici… mă puteați folosi…
Vine Ion acasă de la oraș , cu pălăria într-o parte și cu un zâmbet misterios pe buze. Intră pe ușă și strigă hotărât:
– Marie, stinge lumina , trage perdelele și hai în pat, iute!
Maria, care tocmai spăla vasele și mai avea și oale pe foc , se uită la el nedumerită:
– Mă Ioane, da’ mai am de lucru, nu vezi că nici găinile nu-s culcate?
– Dac-am zis, am zis! zice Ion, ridicând sprânceana și bătând din picior ca un copil răsfățat.
Maria oftează adânc , vede că n-are încotro și se conformează: stinge lumina, trage perdelele și se bagă în pat.
Ion, mulțumit, se aruncă și el lângă ea, trage plapuma peste amândoi și zice încântat, cu un ton triumfător:
– No, acum Marie, să-ți arăt ce ceas cu fosfor mi-am cumpărat…
Maria îl privește cu ochii mijiți , neînțelegând dacă să râdă sau să plângă.
