Doi bărbați se întâlnesc pe hol într-un bloc. Unul dintre ei bate la ușa celuilalt și, când i se deschide, intră direct în subiect, cu fața serioasă și vocea fermă.
– Domnule… trebuie să vă spun ceva și o să vă spun direct, pentru că sunt un om cinstit și nu îmi place să ocolesc lucrurile!
– Poftim? Dar… intrați, intrați…
– Nu mai intru, mulțumesc! Am intrat destul! Vreau doar să vă spun că… se îndreaptă de spate și ridică bărbia … nu îmi place că vă culcați cu soția mea!
Celălalt bărbat rămâne o clipă cu gura căscată, clipește de câteva ori, apoi se scarpină în cap complet derutat.
– Eu… nu mai înțeleg nimic. Ce fel de familie sunteți?!
– Cum adică?!
– Păi… începe să numere pe degete … unul îmi zice că îi place, celălalt că… nu îi place…
Se întâlnesc doi prieteni vechi pe stradă. Unul dintre ei arată ca și cum tocmai i-a murit câinele, cu fața lungă și ochii triști.
– De ce ești supărat, prietene? S-a întâmplat ceva grav? Te-ai certat cu nevasta? Ai pierdut bani? Ai luat amendă?
– Păi, cum să nu fiu supărat?! Aseară stăteam liniștit pe canapea, mă uitam la meci, beam o bere… viață de om, știi tu cum e!
– Da, da, știu… și?
– Și deodată nevastă-mea vine cu telefonul meu în mână. Îl ținea ca pe o dovadă la tribunal. A zis că vrea să verifice „doar un lucru mic”. Nimic nu e niciodată „un lucru mic” când o femeie spune asta, dar n-am apucat să protestez…
– Uh oh…
– A deschis agenda telefonică și a început să caute. Degetul ei zbura prin contacte ca un detector de mine! Și ce crezi că a găsit?
– Ce?
– „Mâncare gratuită”! S-a uitat la mine cu ochii ca două farfurii și mi-a zis: „Cine-i asta?!” Cu vocea aceea… știi tu vocea aceea de gheață…
– O, nu… Și tu ce-ai zis?
– N-am apucat să zic nimic! A apăsat deja pe apel! Stăteam acolo îngheţat, cu berea în mână, rugându-mă în gând la toți sfinții…
– Păi, și?
– Și a sunat telefonul ei din bucătărie!
Rozi și Gheorghe sunt în pat, fiecare cu perna lui, pregătiți de somn. Lumina e stinsă, afară e liniște, și Rozi privește în tavan cu ochii deschiși… gânditoare.
Gheorghe tocmai trăgea plapuma peste el, gata să adoarmă în trei secunde, când…
– Măi Gheo…
– Mmm? pe jumătate adormit
– Știi, mai demult… când eram tineri… mă țineai de mână…
Gheorghe deschide un ochi, oftează discret, apoi întinde mâna și o prinde pe a ei.
– Așa, dragă?
– Mmm… Rozi zâmbește în întuneric Da, cam așa… Dar știi ce altceva mai făceai?
– Ce?
– Mă sărutai peste tot, mă! Peste față, peste păr, peste umeri… Ah, ce vremuri…
Gheorghe, cu ochii pe jumătate închiși, se ridică eroic din plapumă și începe să o pupe cu devotament conjugal. Pe frunte. Pe obraz. Pe nas. Pe gât. Pe umăr…
– Așa, puicuța lui? gâfâind ușor după efort
– Mmmm… Rozi zâmbește ca o pisică fericită Da dragule, exact așa… Ah, și mai era ceva…
– Ce mai era?!
– Mă mușcai sălbatic de gât! Ca un vampir, mă! Îți mai aduci aminte?
Gheorghe se ridică în capul oaselor, o privește o secundă în întuneric… apoi aruncă plapuma la o parte hotărât și se aplică spre gâtul ei cu toată seriozitatea.
– Na, bine mă… aprobă Rozi satisfăcută …dar unde meri amu?!
– În baie, tu! Să-mi pun dinții!
Două tipe stau la bârfă la o cafea.
Una zice:
– Uite dragă, să vezi și tu ce minte îngustă are bărbatu-meu. De două zile stă bosumflat pe mine. A făcut accident de circulatie alatăieri când m-a dus cu mașina în oras la coafor și zice că e din cauza mea, că n-am tăcut eu din gură.
– Păi poate l-ai bătut la cap și s-a enervat.
– Nuuu dragă, tot drumul am tăcut, n-am scos decât două cuvinte chiar acolo în intersectie.
– Pentru două cuvinte? Chiar că e culmea cu acuzațiile lui. Și ce ai zis dragă de zice că e vina ta?
– Dreapta liber.
