– Tată, tu crezi în fantome? întreabă băiețelul, cu ochii cât cepele și voce tremurândă.
Tatăl, care tocmai se uita liniștit la știri și sorbea din cafea , ridică o sprânceană și zâmbește condescendent:
– Nu, fiule! Fantomele nu există! Sunt doar povești inventate ca să sperie copiii neascultători!
Copilul oftează ușurat pentru o secundă, apoi spune timid:
– Aaa… bine… dar știi… servitoarea mi-a spus că ele chiar există!
Tatăl se oprește brusc din băut cafeaua, o pune încet pe masă și fața i se schimbă instant. Pupilele i se dilată, transpirația începe să-i apară pe frunte .
– Ce… ai zis… fiule?
– Servitoarea, tată! A zis că azi-noapte a văzut o fantomă care umbla pe hol!
Tatăl, cu o voce tremurată, aproape șoptind:
– Împachetează cât de repede poți… plecăm imediat!
Copilul, nedumerit, întreabă cu inocență:
– De ce, tată? Ce s-a întâmplat?
Tatăl, cu ochii mari și voce de om care tocmai a aflat ceva imposibil:
– Noi… nu avem servitoare!
– Tată, tu crezi în fantome? întreabă băiețelul, cu ochii cât cepele și voce tremurândă.
Tatăl, care tocmai se uita liniștit la știri și sorbea din cafea , ridică o sprânceană și zâmbește condescendent:
– Nu, fiule! Fantomele nu există! Sunt doar povești inventate ca să sperie copiii neascultători!
Copilul oftează ușurat pentru o secundă, apoi spune timid:
– Aaa… bine… dar știi… servitoarea mi-a spus că ele chiar există!
Tatăl se oprește brusc din băut cafeaua, o pune încet pe masă și fața i se schimbă instant. Pupilele i se dilată, transpirația începe să-i apară pe frunte .
– Ce… ai zis… fiule?
– Servitoarea, tată! A zis că azi-noapte a văzut o fantomă care umbla pe hol!
Tatăl, cu o voce tremurată, aproape șoptind:
– Împachetează cât de repede poți… plecăm imediat!
Copilul, nedumerit, întreabă cu inocență:
– De ce, tată? Ce s-a întâmplat?
Tatăl, cu ochii mari și voce de om care tocmai a aflat ceva imposibil:
– Noi… nu avem servitoare!
Într-o seară liniștită, într-un apartament ordonat, un soț grijuliu stă la bucătărie , cu un șorț cu buline, ștergând atent vesela, în timp ce fredonează încet o melodie de la radio. Pe masă – farfuriile strălucesc, iar pe aragaz fierbe ușor o oală cu supă.
Soția lui, zâmbitoare, intră în cameră cu o cană de ceai în mână și o privire blândă:
– Dragul meu, du-te să vezi meciul ăla, că te așteaptă prietenii!
El se întoarce încet, cu o privire caldă, ridicând ștergarul de vase ca un gentleman care-și scoate pălăria :
– Stai puțin, iubito, să termin de șters vesela!
Bulă intră în cabinetul dentistului, cu o față lungă cât o zi de post . Ține obrazul într-o mână și portofelul în cealaltă, de parcă amândouă îl dor.
Dentistul, calm și politicos, îl întâmpină cu un zâmbet profesionist:
– Poftiți, dom’ Bulă, luați loc! Ce vă supără, ce vă doare?
Bulă oftează adânc, se așază pe scaunul care parcă seamănă cu un scaun de tortură și spune:
– Eh, dom’ doctor… mă doare buzunarul!
Dentistul se oprește din pregătiri, ridică o sprânceană și zice mirat:
– Buzunarul?!
Bulă, cu o privire de om care a văzut prea multe facturi, arată spre peretele din față, unde atârnă o tăbliță mare, lucioasă, cu prețurile la tratamente.
– Da, dom’ doctor… că am văzut lista aia de prețuri de pe perete!
