O bătrânică este acuzată că a împuşcat un tânăr.
– Spune, mamaie, cum s-a întâmplat? – Păi, stăteam pe verandă, când vine lângă mine un tânăr şi se aşează.
– Şi atunci l-ai împuşcat?
– Nu. După ce se aşează, începe să-mi vorbească prietenos.
– Şi atunci l-ai împuşcat?
– Nu. Din vorbă în vorbă, începe să-mi pună mâinile pe picioare.
– Şi atunci l-ai împuşcat?
– Nu, că era plăcut. Ştiţi, nu mai avusesem parte de aşa ceva de la moartea soţului, acum 20 de ani. După aceea mi-a pus mâinile şi pe fund.
– Şi atunci l-ai împuşcat?
– Nu, că era şi mai bine. De la fund a urcat la sâni.
– Şi atunci l-ai împuşcat?
– Nu, Doamne-fereşte! Începusem să freamăt toată şi să transpir, aşa că i-am zis: „Ia-mă, tinere, a ta sunt!”. Iar el a replicat: „Zâmbiţi, sunteți la camera ascunsă!”.
ATUNCI L-AM ÎMPUŞCAT!
