Ion vine acasă obosit de la muncă, își lasă cizmele la ușă și intră în casă fredonând ceva încet . Când deschide ușa dormitorului… rămâne blocat .
Maria stă în mijlocul camerei, complet dezbrăcată, cu mâinile în șolduri, de parcă aștepta o explicație.
– Ce ai, fată, de stai dezbrăcată?
Maria oftează teatral și răspunde cu o voce ușor supărată:
– Păi nu am haine!
Ion o privește câteva secunde, apoi clatină din cap neîncrezător . Se duce direct la dulap, îl deschide larg și începe să enumere, arătând cu degetul:
– Uite, fată, ai: fuste… rochii… salut Vasile! și bluze!
Ion și Măria decid, după 30 de ani de căsnicie, să retrăiască vremurile frumoase și pleacă în vacanță exact la același hotel unde au fost în luna de miere . Drumul până acolo e plin de amintiri:
– Mai ții minte, Ioane, cum tremurai atunci de emoție?
– Eu? Tu tremurai, femeie!
Ajung la hotel, iar surpriza e mare: angajații îi recunosc din registrele vechi și le oferă aceeași cameră, cu același decor, aceleași perdele, chiar și același pat scârțâitor . Ba mai mult, le fac și o mică reducere pentru fidelitate .
– Uite, măi Ioane, parcă n-a trecut nicio zi… oftează Măria nostalgică.
– Da… doar noi am mai ruginit puțin
Zilele trec, vacanța se apropie de final. În ultima dimineață, înainte să plece, Ion își strânge bagajul, iar Măria, pe furiș, face ceva suspect … își suflă nasul zdravăn în cearceafurile albe .
Ion vede scena și rămâne șocat :
– Da bine tu, Marie! Oamenii ăștia s-au purtat așa de frumos cu noi, ne-au făcut și reducere și tu din astea faci?!
Măria se uită liniștită la el, își aranjează baticul și răspunde calm, cu un zâmbet cu subînțeles :
– Auzi mă, Ioane, acum 30 de ani, tu te-ai tăiat la deget că să-mi salvezi mie onoarea…
Face o pauză, apoi continuă:
– Acum era rândul meu să o salvez pe a ta.
Doi șoferi stau la o cafea lângă garaj, sprijiniți de capota unui camion, discutând ultimele „noutăți” din firmă . Unul dintre ei, mai curios din fire, se apropie și întreabă:
– Auzi, mă… de ce l-au dat afară pe Popescu?
Celălalt trage din cafea, oftează și dă din cap:
– Păi a intrat în biroul directorului fără să ciocăne…
– Și ce dacă? se miră primul. S-a mai întâmplat…
– Da… zice al doilea, făcând o pauză dramatică… dar nu cu camionul!
Bulă e liniștit acasă, tolănit pe canapea, cu telecomanda într-o mână și telefonul în cealaltă . Tocmai când se relaxa și el, îi sună telefonul. Se uită pe ecran… „Iubita” .
Răspunde rapid, cu voce dulce:
– Alo, iubita mea…
– Bulă, unde ești?
Bulă se uită în jur, ca și cum ar verifica decorul, și răspunde sigur pe el:
– Acasă, iubita mea.
La celălalt capăt, o pauză scurtă… apoi vocea devine ușor suspicioasă:
– Iubitule, nu te cred. Demonstrează-mi!
Bulă se ridică puțin, se scarpină în cap și întreabă confuz:
– Cum să-ți demonstrez, dragostea mea?
Ea, foarte sigură pe ea, răspunde imediat:
– Foarte simplu: Fă-mi o poză cu nevastă-ta!
De 1 aprilie, fiul stă în camera lui și se gândește la o farsă „de zile mari” . Își freacă mâinile, zâmbește șmecherește și zice în sinea lui: „Azi o păcălesc pe mama de nu se vede!”
Iese în fugă pe hol, intră val-vârtej în sufragerie, prefăcându-se speriat :
– Mama, mama… La noi în bucătărie a intrat un necunoscut şi face dragoste cu servitoarea noastră!
Mama scapă ceașca din mână , se ridică brusc și duce mâna la piept:
– O, Doamne, îngrozitor!
– Unde e telefonul?! Chem imediat poliția!
Se agită prin casă, caută telefonul, aproape panicată. Băiatul abia se mai abține să nu râdă , dar mai așteaptă o secundă, să fie sigur că „a prins bine” farsa.
Apoi izbucnește în râs:
– Ha ha, glumă de 1 aprilie, mamă!
Mama se oprește, îl privește ușurată, dar și puțin iritată:
– Vai de mine, m-ai speriat!
Băiatul continuă, cu un zâmbet larg:
– Nu-i necunoscut, îi tata!
