Banc: Ce fel de familie sunteți? –

Banc: Ce fel de familie sunteți? –

Doi bărbați se întâlnesc pe hol într-un bloc. Unul dintre ei bate la ușa celuilalt și, când i se deschide, intră direct în subiect, cu fața serioasă și vocea fermă.

– Domnule… trebuie să vă spun ceva și o să vă spun direct, pentru că sunt un om cinstit și nu îmi place să ocolesc lucrurile!

– Poftim? Dar… intrați, intrați…

– Nu mai intru, mulțumesc! Am intrat destul! Vreau doar să vă spun că… se îndreaptă de spate și ridică bărbia … nu îmi place că vă culcați cu soția mea!

Celălalt bărbat rămâne o clipă cu gura căscată, clipește de câteva ori, apoi se scarpină în cap complet derutat.

– Eu… nu mai înțeleg nimic. Ce fel de familie sunteți?!

– Cum adică?!

– Păi… începe să numere pe degete … unul îmi zice că îi place, celălalt că… nu îi place…

Se întâlnesc doi prieteni vechi pe stradă. Unul dintre ei arată ca și cum tocmai i-a murit câinele, cu fața lungă și ochii triști.

– De ce ești supărat, prietene? S-a întâmplat ceva grav? Te-ai certat cu nevasta? Ai pierdut bani? Ai luat amendă?

– Păi, cum să nu fiu supărat?! Aseară stăteam liniștit pe canapea, mă uitam la meci, beam o bere… viață de om, știi tu cum e!

– Da, da, știu… și?

– Și deodată nevastă-mea vine cu telefonul meu în mână. Îl ținea ca pe o dovadă la tribunal. A zis că vrea să verifice „doar un lucru mic”. Nimic nu e niciodată „un lucru mic” când o femeie spune asta, dar n-am apucat să protestez…

– Uh oh…

– A deschis agenda telefonică și a început să caute. Degetul ei zbura prin contacte ca un detector de mine! Și ce crezi că a găsit?

– Ce?

– „Mâncare gratuită”! S-a uitat la mine cu ochii ca două farfurii și mi-a zis: „Cine-i asta?!” Cu vocea aceea… știi tu vocea aceea de gheață…

– O, nu… Și tu ce-ai zis?

– N-am apucat să zic nimic! A apăsat deja pe apel! Stăteam acolo îngheţat, cu berea în mână, rugându-mă în gând la toți sfinții…

– Păi, și?

– Și a sunat telefonul ei din bucătărie!

Rozi și Gheorghe sunt în pat, fiecare cu perna lui, pregătiți de somn. Lumina e stinsă, afară e liniște, și Rozi privește în tavan cu ochii deschiși… gânditoare.

Gheorghe tocmai trăgea plapuma peste el, gata să adoarmă în trei secunde, când…

– Măi Gheo…

– Mmm? pe jumătate adormit

– Știi, mai demult… când eram tineri… mă țineai de mână…

Gheorghe deschide un ochi, oftează discret, apoi întinde mâna și o prinde pe a ei.

– Așa, dragă?

– Mmm… Rozi zâmbește în întuneric Da, cam așa… Dar știi ce altceva mai făceai?

– Ce?

– Mă sărutai peste tot, mă! Peste față, peste păr, peste umeri… Ah, ce vremuri…

Gheorghe, cu ochii pe jumătate închiși, se ridică eroic din plapumă și începe să o pupe cu devotament conjugal. Pe frunte. Pe obraz. Pe nas. Pe gât. Pe umăr…

– Așa, puicuța lui? gâfâind ușor după efort

– Mmmm… Rozi zâmbește ca o pisică fericită Da dragule, exact așa… Ah, și mai era ceva…

– Ce mai era?!

– Mă mușcai sălbatic de gât! Ca un vampir, mă! Îți mai aduci aminte?

Gheorghe se ridică în capul oaselor, o privește o secundă în întuneric… apoi aruncă plapuma la o parte hotărât și se aplică spre gâtul ei cu toată seriozitatea.

– Na, bine mă… aprobă Rozi satisfăcută …dar unde meri amu?!

– În baie, tu! Să-mi pun dinții!

Două tipe stau la bârfă la o cafea.

Una zice:

– Uite dragă, să vezi și tu ce minte îngustă are bărbatu-meu. De două zile stă bosumflat pe mine. A făcut accident de circulatie alatăieri când m-a dus cu mașina în oras la coafor și zice că e din cauza mea, că n-am tăcut eu din gură.

– Păi poate l-ai bătut la cap și s-a enervat.

– Nuuu dragă, tot drumul am tăcut, n-am scos decât două cuvinte chiar acolo în intersectie.

– Pentru două cuvinte? Chiar că e culmea cu acuzațiile lui. Și ce ai zis dragă de zice că e vina ta?

– Dreapta liber.

DISTRIBUIE CU PRIETENII: