Un grup de turisti prin Apuseni. La un moment dat, gasesc o pestera. Intra, o viziteaza, totul era foarte fain, numai ca mirosea ingrozitor. Cind ies afara, se intilnesc cu un baci. Il intreaba “Dom’ne, ce e cu pestera asta, e foarte frumoasa, dar de ce pute asa ingrozitor inauntru ?” “Apai dragii mei” raspunde baciul, “e o intreaga legenda. Pe vremuri, inauntru traia un capcaun. De doua ori pe an cobora in sat si rapea cea mai frumoasa femeie. Tot asa pina cind au ramas satenii numai cu uritenii de femei, pe care nu le mai futea nimeni, si deci satul era in pragul disparitiei. Atunci s-au adunat satenii sa se sfatuiasca cum sa scape de capcaun. S-au gindit sa il cheme pe Fat Frumos. I-au dat un fax si dupa o saptamina a venit. A intrat Fat Frumos in pestera, l-a luat pe capcaun si l-a infipt pina la glezne in pamint. Capcaunul s-a enervat si l-a bagat pe Fat Frumos pina la genunchi. Asta ce, sa se lase mai prejos ? Il ia pe capcaun si-l baga pina-n briu. Capcaunul, cu ultimele puteri, il ia pe Fat Frumos si-l baga pina la subsuori. Fat Frumos, nervos ca dracu’, il ia pe capcaun, il baga pina in git, scoate palosul si-i taie beregata. Satenii, foarte fericiti, au tras un chef de pomina – vreo doua saptamini au tot baut. Ca rasplata pentru Fat Frumos, i-au dat-o pe cea mai frumoasa dintre uritele pe care le mai aveau. Astia doi s-au casatorit si au trait pina la adinci batrineti in pestera.” “Bine dom’ne, da’ tot n-am inteles, ce pute asa in pestera?” “Apai nu stiu, s-a fi cacat vreunul pe acolo !”
