Bulă și colegul de la birou, Costică, la pauza de cafea, discutând planurile de vacanță.
Costică tocmai rezervase deja un sejur all-inclusive în Grecia și era plin de entuziasm, povestind detaliile cu mare bucurie.
– Bulă! Costică se apropie cu telefonul în mână Ai văzut pozele cu hotelul meu? Are piscină cu vedere la mare, all-inclusive, animatori, totul!
– Frumos, Costică! Bulă privi pozele cu interes moderat
– Apropo… Costică puse telefonul jos …ați stabilit deja: unde vă petreceți concediul de vară?
Bulă se îndreptă în scaun, cu o expresie de mândrie subtilă pe față.
– Da! el ridică un deget Am vorbit cu Bubulina și am găsit o super-ofertă!
Costică se aplecă, intrigat imediat de tonul misterios al lui Bulă.
– SERIOS?! SPUNE-MI! UNDE?!
Bulă luă o pauză dramatică, sorbind din cafea cu nonșalanță.
– La vreo 2.500 de kilometri de Insulele Canare.
Costică se opri, cu cana de cafea la mijlocul drumului spre gură.
– STAI… el calculă mental 2.500 DE KILOMETRI DE INSULELE CANARE?! ASTA E… ASTA SUNĂ INTERESANT! O DESTINAȚIE EXOTICĂ?!
– FOARTE EXOTICĂ! Bulă confirmă cu entuziasm
– DAR UNDE EXACT?! Costică ridică telefonul, pregătit să caute pe Google Maps CARE ȚARĂ E LA 2.500 DE KILOMETRI DE CANARE?!
Bulă continua să zâmbească, complet relaxat în legătura cu misterul pe care îl crea.
– Nu îmi dau seama, Bulă… Costică privi din nou spre el, derutat …unde, mai exact?
– LA ȚARĂ, LA SOCRII MEI!
O duminică de vară, casa lui Costel și a Mirelei.
Costel stătea pe terasă, cu picioarele întinse pe scaunul pliant, cu o limonadă în mână, privind cerul albastru și soarele care strălucea perfect. O zi ideală de relaxare.
Din bucătărie se auzeau zgomote de vase, de apă curgând, de Mirela ocupându-se cu treburile casnice.
Costel se ridică ușor din scaun, intrigat de ideea că soția lui pierdea o zi atât de frumoasă în casă.
– Mirela! el se aplecă spre fereastra bucătăriei
– Da, dragule? Mirela ridică privirea de la chiuvetă, cu mânecile suflecate
– Iubito, uită-te ce vreme frumoasă este afară! Costel arătă spre cer cu entuziasm Și tu stai în bucătărie și speli vasele!
Mirela se uită spre fereastră, văzând cerul albastru și soarele despre care vorbea Costel.
– Da, e foarte frumoasă vremea! ea aprobă Și ce ar trebui să fac?
Costel zâmbi larg, fericit că Mirela părea receptivă la ideea lui.
– SĂ IESI AFARĂ SĂ-MI SPELI MAȚINA!
Cofetăria „Dulce Vis”, cea mai populară din cartier, o dimineață de sâmbătă plină de clienți.
Bulă intră pe ușă cu pași hotărâți, cu portofelul deja în mână, pregătit pentru misiunea lui anuală: comandarea tortului de ziua Bubulinei.
Domnișoara Cristina, vânzătoarea care îl cunoștea pe Bulă de ani de zile din cauza vizitelor lui regulate la fiecare aniversare a Bubulinei, îl întâmpină cu un zâmbet familiar.
– Bună ziua, domnule Bulă! ea se apropie de tejghea Ce mai faceți?
– Bună ziua, domnișoară! Bulă se apropie cu entuziasm Vreau și eu un tort frumos! Cu mesajul: „La mulți ani, Bubulino!” Este ziua de naștere a soției mele!
– Sigur, domnule Bulă! Cristina notă rapid pe carnețelul ei Ce model preferați? Avem ciocolată, frișcă cu fructe, sau…
– CIOCOLATĂ! Bulă răspunse imediat CA ÎN FIECARE AN!
– PERFECT! Cristina aprobă, scriind comanda ȚI MESAJUL E EXACT CUM L-AM SCRIS LA ANUL TRECUT?
– EXACT LA FEL! Bulă confirmă „LA MULȚI ANI, BUBULINO!” CU LITERE FRUMOASE, ROZ!
Cristina termină de notat și ridică privirea spre Bulă, cu o întrebare standard pe care o punea la fiecare comandă de tort.
– Câte lumânări să pun, domnule Bulă?
Bulă se gândi rapid, fără să hezite, cu siguranța unui om care răspunde la o întrebare pe care o cunoaște perfect.
– 30, ca de obicei!
