Pentru unii pacienți cu cardiomiopatie hipertrofică obstructivă, diferența dintre o viață aproape normală și un risc permanent de agravare se măsoară într-o pastilă. În România, tratamentul inovativ rămâne greu de accesat, deși pentru unii bolnavi a schimbat radical evoluția bolii și le-a redus simptomele.
Cum a ajuns Luminița Mocanu să ceară tratamentul în instanță
Luminița Mocanu a primit diagnosticul de cardiomiopatie hipertrofică în 2022, la 54 de ani, după ce de la 50 de ani începuse să meargă la cardiolog fiindcă nu se simțea bine. Boala i s-a agravat, iar oboseala la efort a devenit severă: făcea doar câțiva pași și obosea. Medicul i-a spus să facă foarte puțină mișcare, pentru că exista risc de moarte subită. În lipsa tratamentului nou, i s-a propus o operație pe cord deschis, cu un risc mare și recuperare grea.
Ce i-a schimbat tratamentul inovativ și de ce nu îl poate continua singură
În septembrie anul trecut, după ce spitalul primise medicamentul dintr-o donație, Luminița Mocanu a început terapia inovativă. Ea spune că efectul a fost spectaculos: a putut merge la muncă, nu mai obosește ca înainte și a revenit la o viață normală. După un an, la evaluare, obstrucția dispăruse. Problema a apărut când donația s-a terminat și a aflat că nu va mai primi tratamentul. În farmacie, costul lunar este între 7.000 și 8.000 de lei, iar salariul ei este de 5.000 de lei.
Procesul cu statul și recursul care urmează să fie judecat
Pentru a nu pierde tratamentul, femeia a dat statul în judecată și a câștigat în primă instanță. Decizia a fost însă atacată în recurs, inclusiv de Ministerul Sănătății și Casa de Asigurări de Sănătate, iar dosarul urmează să fie judecat în decembrie. Luminița Mocanu spune că a făcut acest pas pentru dreptul ei la viață. În aceeași familie, fratele ei, bolnav de melanom, ceruse și el tratament prin instanță, dar a murit înainte să îl primească.
Câți pacienți ar putea avea nevoie de acest medicament
Medicul Robert Adam spune că România nu are statistici exacte pentru cardiomiopatia hipertrofică obstructivă, dar studiile indică o persoană afectată la 500. Asta ar însemna aproximativ 40.000 de pacienți în România, iar două treimi dintre ei ar avea forma obstructivă. Din acest grup, circa 20% ar putea fi eligibili pentru tratamentul nou, ceea ce ar însemna în jur de 5.000 de pacienți. În același timp, la Institutul de Boli Cardiovasculare „C.C. Iliescu” au primit temporar tratamentul 100 de pacienți, iar până la 200 l-au primit în alte centre, prin donații deja încheiate.
Ce se întâmplă când tratamentul se oprește
Medicii spun că pacienții care rămân fără medicație pot redeveni obosiți la efort sau la deplasare și pot avea din nou senzația de sufocare. În plus, boala păstrează riscul de moarte subită, care poate crește pe măsură ce afecțiunea evoluează. Robert Adam spune că oprirea tratamentului poate face simptomele chiar mai puternice decât la început. În lipsa unei soluții decontate, unii pacienți ajung la chirurgie, iar alții rămân cu simptome persistente chiar și după tratamentele mai vechi, precum beta-blocantele.
Petiții, donații și întrebarea care rămâne deschisă
Asociația CardioGen a strâns aproximativ 2.400 de semnături pentru decontarea tratamentului și derulează și o campanie de informare și strângere de fonduri. Reprezentanta asociației spune că, fără compensare, accesul la viață normală ajunge să fie tratat ca un privilegiu, nu ca un drept. Lista medicamentelor compensate se modifică periodic prin ordin comun al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și al ministrului Sănătății, dar până la publicarea articolului nu a venit un răspuns privind momentul în care noul tratament ar putea fi inclus în România.










