O strălucire apărută într-un laborator întunecat, mucegaiul de pe o cultură bacteriană și o probă de sticlă supraîncălzită au produs rezultate pe care cercetătorii nu le urmăreau. Cele opt exemple de mai jos sunt descoperiri sau invenții pornite din accidente, experimente eșuate ori observații neașteptate. În fiecare caz, întâmplarea a fost doar începutul: transformarea rezultatului într-o tehnologie utilă a cerut investigații și dezvoltare ulterioară.
1. Strălucirea care a dezvăluit razele X
În seara de 8 noiembrie 1895, la Universitatea din Würzburg, Wilhelm Conrad Röntgen experimenta cu un tub pentru raze catodice acoperit cu carton negru. El a observat că un ecran tratat cu platinocianură de bariu devenea fluorescent, deși se afla la aproximativ doi metri de tub și nu putea fi atins de razele catodice cunoscute.
Röntgen a cercetat fenomenul și a arătat că radiația necunoscută putea traversa diferite materiale. A numit-o „raze X”. Imaginile obținute prin această metodă au fost aplicate în medicină la scurt timp după anunțarea descoperirii.
2. Mucegaiul care a oprit bacteriile
În 1928, Alexander Fleming a găsit mucegai pe o placă pe care cultivase stafilococi. În jurul coloniei contaminate accidental exista o zonă în care bacteriile nu mai creșteau. Fleming a continuat experimentele și a numit substanța antibacteriană produsă de mucegai „penicilină”.
Descoperirea nu a devenit imediat un tratament. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Howard Florey, Ernst Boris Chain și colaboratorii lor de la Oxford au contribuit decisiv la purificarea, testarea și producerea penicilinei. Fleming, Florey și Chain au primit împreună Premiul Nobel pentru Medicină în 1945.
3. Cauciucul ajuns din întâmplare pe o sobă fierbinte
În 1839, Charles Goodyear a observat că încălzirea unui amestec de cauciuc, sulf și oxid de plumb producea un material care nu devenea lipicios la căldură și casant la frig. Relatarea consacrată spune că o mostră a ajuns accidental pe o sobă fierbinte, însă procesul practic a fost perfecționat prin experimente ulterioare.
Tratamentul a devenit cunoscut sub numele de vulcanizare. Goodyear a obținut brevetul american pentru procedeul său în 1844. Cauciucul tratat termic cu sulf a căpătat stabilitatea și elasticitatea necesare pentru numeroase utilizări industriale.
4. Recipientul din care nu mai ieșea gaz
La 6 aprilie 1938, Roy Plunkett căuta un nou agent frigorific la laboratorul DuPont din Deepwater, New Jersey. Un recipient cu tetrafluoroetilenă sub presiune nu mai elibera gaz, deși greutatea arăta că nu era gol. După deschiderea lui, cercetătorii au găsit în interior o pulbere albă.
Gazul se polimerizase și formase politetrafluoroetilenă, prescurtată PTFE și comercializată ulterior sub marca Teflon. Materialul era rezistent la temperaturi ridicate și la numeroase substanțe chimice. A fost folosit inițial în aplicații industriale, înainte de a deveni cunoscut prin acoperirile antiaderente.
5. Încercarea de a obține chinină care a produs o vopsea mov
În 1856, la numai 18 ani, William Henry Perkin încerca să sintetizeze chinina, folosită împotriva malariei. Experimentul nu a produs medicamentul dorit, ci un reziduu închis la culoare. La curățarea materialului cu alcool, Perkin a observat o soluție violetă care putea colora mătasea și rezista la spălare.
Substanța, numită ulterior mauveină, a devenit primul colorant sintetic comercializat. Perkin a brevetat-o în 1856 și a deschis o fabrică în anul următor. Descoperirea accidentală a contribuit la dezvoltarea industriei coloranților sintetici.
6. Încălzirea neașteptată produsă de microunde
În anii 1940, inginerul Percy Spencer lucra la Raytheon cu magnetroane, tuburi folosite în echipamentele radar. Relatările populare menționează un baton care s-a încălzit sau s-a topit lângă un magnetron. Documentele istorice indică însă un proces mai treptat, bazat pe mai multe observații și experimente, inclusiv cu floricele de porumb.
Spencer și colegii săi au transformat efectul de încălzire într-un aparat capabil să gătească alimente. Raytheon a depus cereri de brevet în 1946 și a lansat cuptorul comercial Radarange în 1947. Modelele de uz casnic au devenit accesibile mult mai târziu.
7. Adezivul prea slab care a devenit Post-it
În 1968, chimistul Spencer Silver de la 3M a obținut un adeziv format din microsfere, care se lipea de suprafețe, dar putea fi desprins ușor. Rezultatul nu corespundea adezivului puternic pe care încerca să-l dezvolte, iar o întrebuințare practică nu a apărut imediat.
Câțiva ani mai târziu, colegul său Art Fry a folosit adezivul pe bucăți de hârtie, inițial pentru a crea semne de carte care să nu cadă din cartea de imnuri. Din colaborarea celor doi a rezultat Post-it Note, lansat pe piața americană în 1980.
8. Cuptorul defect care a produs sticla-ceramică
În 1952, la Corning, chimistul S. Donald Stookey încălzea o probă de sticlă fotosensibilă. Termostatul cuptorului s-a defectat, iar temperatura a urcat până la aproximativ 900°C, deși aparatul fusese reglat să se oprească la 600°C. Stookey se aștepta să găsească sticla topită, dar a scos o placă albă și opacă.
Proba i-a alunecat din clește și a căzut fără să se spargă. Supraîncălzirea produsese cristalizarea controlată a materialului, deschizând calea unei noi familii de sticle ceramice. Corning a dezvoltat ulterior Pyroceram, material care a stat la baza vaselor termorezistente CorningWare.
