Măști, costume și accesorii create pentru spectacole au ajuns în colecții muzeale, unde documentează atât munca interpreților, cât și contribuțiile designerilor și atelierelor. Cele opt obiecte provin din musicaluri de pe Broadway, spectacole de marionete și tradiții teatrale asiatice. Unele au fost construite din materiale moderne, ușoare, iar altele au supraviețuit timp de câteva secole.
1. Masca lui Simba, construită pentru a fi purtată pe scenă
Masca personajului Simba din adaptarea scenică „The Lion King”, datată de muzeu în 1998, se află în colecția National Museum of American History. A fost proiectată de Julie Taymor și Michael Curry pentru a fi purtată de actorul care interpretează rolul principal.
Aspectul sculptural ascunde o construcție adaptată mișcării: masca este realizată din grafit de carbon ușor, iar coama din fibre de poliester. Obiectul arată cum o imagine monumentală poate fi obținută fără ca actorul să poarte o structură masivă.
2. Bidonul Omului de Tinichea era și instrument muzical
În musicalul „The Wiz”, prezentat pe Broadway în 1975, bidonul de ulei folosit de Omul de Tinichea avea două funcții. Obiectul din metal, asociat interpretului Tiger Haynes, completa costumul personajului, dar era construit și ca güira, un instrument de percuție.
Pe treimea inferioară a cilindrului se află șiruri de proeminențe metalice. Frecate cu o piesă asemănătoare unui pieptene, acestea produceau sunet. Accesoriul, proiectat de Geoffrey Holder și realizat de Fred Nihda, este păstrat de National Museum of African American History and Culture.
3. Acoperământul de cap păstrează eticheta atelierului
Un alt obiect din producția „The Wiz” din 1975 este un acoperământ de cap crem, decorat cu șiruri de strasuri argintii. Piesa a fost proiectată de Geoffrey Holder și realizată de Grace Costumes Inc. din New York.
În interior se păstrează o etichetă textilă cu numele atelierului, cusută pe căptușeală. Detaliul identifică direct compania care a realizat obiectul și documentează contribuția atelierelor specializate, ale căror nume nu erau vizibile pentru public în timpul reprezentației.
4. Costumul Glindei include rochia și acoperământul de cap
Costumul purtat de Dee Dee Bridgewater în rolul Glindei din „The Wiz” este conservat ca ansamblu format din două piese: o rochie cu trenă și un acoperământ de cap. A fost proiectat de Geoffrey Holder și realizat de Grace Costumes Inc.
Rochia din șifon roz are mâneci largi, aplicații florale și strasuri, iar în tiv a fost introdusă o armătură flexibilă pentru modelarea volanelor și a trenei. Acoperământul de cap folosește împletituri sintetice întărite cu sârmă, astfel încât forma lor să se mențină pe scenă.
5. Masca din „The King and I” reinterpretează un model thailandez
Designerul australian Roger Kirk a creat această mască pentru reluarea musicalului „The King and I” pe Broadway, în 1996. Dansatorul Tito Abeleda a purtat-o în baletul din actul al doilea al spectacolului.
Fișa National Museum of American History precizează că piesa din hârtie pictată se bazează pe acoperăminte ceremoniale thailandeze din secolul al XIX-lea. Este, așadar, o interpretare concepută pentru scena americană, nu un obiect ceremonial thailandez original.
6. Micul podium provenea dintr-un spectacol de marionete
„Barker’s Box Stage Prop” este un obiect de scenografie asociat de muzeu cu arta marionetelor. A fost realizat la Philadelphia de Frank D. Haines și este datat 1942 și 1948, fără ca fișa să explice mai precis relația dintre cei doi ani.
Construit din lemn, metal, hârtie și vopsea, obiectul măsoară aproximativ 39 de centimetri în înălțime. Dimensiunile sale reduse confirmă că nu era un podium obișnuit pentru actori, ci o componentă adaptată unui spectacol de marionete.
7. O mască Nō a supraviețuit din perioada Muromachi
Masca pentru teatrul Nō din colecția Freer Gallery of Art este datată între 1333 și 1573, în perioada Muromachi. A fost realizată în Japonia din lemn pictat, cu elemente din metal aurit.
Charles Lang Freer a cumpărat piesa în Japonia, în 1907, de la un proprietar neidentificat. După moartea colecționarului, masca a intrat în Freer Gallery în 1920. Fișa muzeală documentează astfel traseul modern al obiectului, dar nu identifică spectacolele în care ar fi fost folosit.
8. Masca tibetană a fost recatalogată de muzeu
Science Museum Group păstrează o mască din pâslă, realizată în Tibet între 1851 și 1900. Obiectul fusese catalogat anterior drept mască de necromant, dar descrierea actuală îl identifică prudent ca mască de actor.
Muzeul menționează doar ca posibilitate folosirea sa de către o trupă ambulantă în scene de vânătoare. Proprietatea sa anterioară este însă cunoscută: masca i-a aparținut lui Francis Younghusband. Fișa păstrează astfel separat datele certe despre material, loc și proveniență de ipoteza referitoare la utilizarea scenică.
